Greatest hits

In primul rand, daca nu ati vazut unul dintre clipurile de mai jos, ati trait degeaba.

Astia sunt cei mai mari clasici in viata, adevarati trendsetteri in ale vorbirii cotidiene.

Leadershit

Azi am avut examen la management.
Nu inteleg de ce m-ar invata pe mine o tuta, pardon profa (simpaticuta, in sinea ei) cu doua pompoane in par, cum sa ajung un bun manager.
Stiam ca obiectul e penibil de-a dreptu’, dar aseara am zis hai, sa incerc sa citesc cursurile.
Si uite ca trebuia sa invat cum sa aplic o gramada de clisee dintre care majoritatea oricum NU se folosesc in viata reala. Daca e sa ai stofa de “conducator”, o ai, nene, nu o citesti de pe niste slideuri mov. Da, mai sunt si lucruri pe care trebuie sa le inveti, dar astea se dobandesc in timp, capatand experienta, pentru ca nimeni n-o sa te numeasca pe tine, Gigel cu o diploma in mana, manager.
Mi-am bagat toate alea dupa cateva slideuri, stiu si fara sa citesc tampenii cum sa insir abureli generale pe o foaie. Asta am si facut la examen, asta o sa mai fac o data in vara, ca si consecinta a faptului ca nu m-am prezentat la cursuri si seminarii in timpul semestrului.

Alta chestie care ma enerveaza si pe care am regasit-o azi la profa de management (si de-a lungul timpului la multe alte persoane) este nevoia aia de a-i instiinta pe altii de cat este de grea meseria pe care o ai si sa le propui sa se puna ipotetic in locul tau.
In cazul de fata, eu am venit la facultate sa stau in banca, nu la catedra. Din momentul in care esti in fata mea si vrei sa ma inveti ceva, tu trebuie sa ma faci pe mine sa te ascult si sa fii in stare sa ma faci sa te respect, pentru ca tu ti-ai ales meseria asta, nu eu.
Degeaba fac unii oameni afirmatii de genul “Ar trebui sa fiti voi in locul meu sa vedeti cum e. ”, pentru ca valoarea pe care o ai prin ceea ce faci o demonstrezi, nu o “latri”.
Si uite ca, intamplator am profesori in familie si stiu cum e. Nu pe propria piele si nici nu imi doresc. Daca vroiam si imi placea, eram in stare sa hotarasc de una singura daca voi face sau nu asta in viitor.

TNT

Am vazut AC/DC din primul rand si mi se rupe de absolut tot.

Hai pa!

Two years after

Acu’ doi ani si ceva, am primit o leapsa de la Andra. Abia astazi am vazut-o. Intre timp mi-am schimbat blogul si locatia (in curand si in buletin, iei), bine ca treburile astea numite ‘lepse’ nu au termen de garantie (gluma, ha!) si inca pot rezolva problema.

Asadar:

1.Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseşte a 5-a propoziţie/frază.
4. Postează pe blog textul urmatoarelor 4 propoziţii/fraze cu aceste instrucţiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Dă leapşa mai departe la alţi 6 prieteni.

Cartea se intituleaza “Marele singuratic” de Marin Preda, din colectia moca scoasa de Jurnalul National.

P.S.: “Indraznesc” eu mai rele, nu ma pierd in detalii.

“Se adresa unei vanzatoare, cerand albume de pictura. Cumpara unul despre Tonitza, iar pe celelalte le rasfoi vreme indelungata.’Nu pricep nimic, gandi. Toate seamana unele cu altele’”.

Parca vorbeste despre minunatele opere postmoderniste pe care eu le iubesc atat de mult.

Na, leapsa merge mai departe catre Hulia si ceilalti 5 gemeni ai ei.

It’s not easy, but it’s simple.

Am avut foarte recent o discutie despre nimic. Adica despre ceva care nu exista si totusi multi oameni cred ca detin “cevaul” in cauza. Frustrarile, starile de teama cu privire la evenimente marunte, etc. nu exista. Exista doar mintea bolnava care construieste tampeniile astea, dar in acelasi timp depinde in totalitate de posesorul mintii daca este destul de prost sau nu incat sa nu isi dea seama de asta.

Este ceva timp de cand am inceput sa analizez aspectul, tocmai pentru ca eu aproape niciodata nu am gasit probleme acolo unde altii se zbat si se rasucesc si nu stiu cum s-o mai scoata la capat, nu am reactionat nicicum la unele chestii care in general fascineaza si distreaza multe capete. Ok, putem baga placa aia cu oamenii sunt diferiti. De fapt, oamenii nu sunt atat de diferiti pe cat sunt prosti si inconstienti in anumite situatii.

In urma unor discutii purtate cu mine insumi si uneori cu alte persoane cu idei similare, concluzia a fost ca nu sunt eu aia defecta. Nu am tot ce imi doresc sa am, dar pana la urma imi place unde ma aflu, imi place ceea ce fac zilnic si nu ma cac pe mine din cauza unor presupuse probleme pe care cica ar trebui sa le am in perioada asta a existentei mele. Probleme care de altfel sunt inexistente daca e sa analizezi la rece. Dar cum sa analizeze individul la rece, rational, doar el nu e o fiinta superficiala, lui ii place sa fiu indeajuns de idiot incat sa preia asupra sa o gramada de probleme/sentimente cliseistice, pentru ca apoi sa se planga. Si sa fie neinteles. Si sa-i placa sa fie neinteles. Si asa, sa se simta una cu arta, una cu natura, o adevarata metafora a tineretii sale zbuciumate. De fapt, tot ceea ce face e sa se unga din cap pana in picioare cu un cacat care (din pacate) nu exista.

P.I.S.I.C.A.

“Am studiat mult filozofii si pisicile. Intelepciunea pisicilor este infinit superioara” (Hippolyte Taine)

Tarziu mi-am dat seama ca am anumite slabiciuni. Radu Paraschivescu zice foarte bine despre una dintre cele mai mari slabiciuni ale mele.

“In nicio creatura a lumii nu s-au topit mai deplin lenea si sprintul, tenacitatea si capriciul, imbuibarea si saltul gracil, indiferenta si pisalogeala, smecheria calma si suieratul amenintator, voluptatea somnului si cheful de joaca. Pisica e certificatul de nastere a lumii pe dos. Mansonul asta cu ochi iti dicteaza si iti impune, te enerveaza si te vrajeste, ti se suie in cap si ti se cuibareste-n suflet. Esti ditamai omul si n-ai strop de autoritate in fata pisicii. Daca-i ordoni, te ignora. Daca o rogi, rade de tine. Daca o somezi, se propteste in labe, se intinde, se curbeaza ca arcul unui pod si-si ia singura masura razgaielii. Inteleptii au decis resemnati. Exista un singur lucru pe care poti sa-l faci in fata unei pisici: s-o lasi in pace.”

“Ultimele cercetari in domeniu arata ca principala trasatura a pisicii e arta de-a suscita simpatie. Performanta nu e la indemana oricui, sa fim sinceri. Cand un om face lucruri nesuferite, el devine – in mod logic – nesuferit. Cand o pisica face lucruri nesuferite, ea devine – in mod ilogic – obiect al adoratiei. Suprematia felinei e violenta, neta si implacabila. Pisica nu se simte datoare sa castige dragostea omului prin fapte bune. Si in fond, de ce ar face-o ? Omul i-a dovedit deja ca-i apreciaza la fel de mult nazbatiile.”

(Radu Paraschivescu)

Indeed!